luni, 6 februarie 2012

Pietricica in Tara Minunilor

In fiecare seara citim sau ascultam o poveste. In weekendul trecut si acesta am ascultat Alice in Tara Minunilor. (Copii stiu deja pe dinafara cam jumatate din poveste...la a doua parte adorm de fiecare data)
Dar Petru n-a putut sa adoarma usor in seara asta.
-De ce nu poti sa adormi?
-Pentru ca Alice spune prea multe prostii!

joi, 2 februarie 2012

Ilincisme la cina

Am ajuns acasa si am gasit-o cu un sort in carouri prins in talie si cu antenutele de furnicuta pe cap. 
M-a intimpinat cu un zimbet larg de bun venit si ne-a invitat la masa, pe tati si pe mine.
S-a infiintat cu un carnetel si un creion si ne-a intrebat ce dorim sa bem si sa mincam (a notat tacticos si s-a dus sa verifice cu bucatarul fiecare comanda).
-Tati, ce doriti sa mincati?
-Porc la tava.
-Porc la TABLA? Ma scuzati, ma duc sa verific cu bucatarul...Petruuu, ai facut porc la GRATAR?
Petru raspunde ca el nu era bucatar (mesterea la o masinuta), dar, hai, ca se face!
-Are! vine raspunsul Ilincai
-Ce garnitura doriti? continua cu pixul pe carnetel
-As dori cartofi cu rozmarin, zice tati
-O sa verific. Petruuuu, ai cartofi cu ROZMARTIN?
Ridem pe infundate sa nu o disturbam.
 Si cina continua pe acelasi ton.

Hachițe ilinciste










Astazi s-a trezit cu fața la cearșaf. Ursuletul statea cu fața in miini si se chinuia sa plinga. Așa ca i-am inventat o cimilitura:

-Buna dimineața!
Hai, arata-ți fata!
-Unde este soare?
-Dincolo de zare!
-Unde este nor?
-La noi in pridvor!

A zimbit o secunda..

miercuri, 1 februarie 2012

Pietricica cu bagare de seama

Azi dimineata, pregateam ceva in bucatarie si prinsa cu toate urechile in motorase si robotei, nu mi-am dat seama ca Petru se asezase deja de un timp la masa, pe tacute, pe jumatate adormit. Ilinca si Mihnea inca nu se trezisera.
Cind mi-am dat seama ca era la masa, m-am uitat cu coada ochiului sa vad ce face de era asa de tacut. Examina pe indelete fiecare detaliu al unei mingi cu Spider Man (trebuie sa va spun ca noi, parintii, am hotarit ca nu este un film potrivit pentru virsta lui, dar el este fermecat de personaj...o sa vedem cum o scoatem la capat...).
L-am lasat in treaba lui si eu m-am intors la ale mele. Dupa vre-o citeva minute ma intorc spre el - tot contemplativ.
-Petru, ce faci acolo? il intreb cu usoara teama sa nu-l trezesc din visare.
-Ce sa fac? Astept sa ma bagi in seama si sa-mi dai odata micul dejun!