Acest ilincism dateaza de acum un an, pe cind Ilinca avea doar 4 ani, dar mi-a fost povestit de curind.
Impreuna cu doua strabunice si un bunic a mers la o agentie bancara. In timp ce oamenii mari isi rezolvau problemele, Ilinca isi facea de lucru cu niste pliante, cintind si dansind. Ea - mica, birourile - inalte, se auzea veselie, dar nu se vedea si sursa ei. Din curiozitate, un angajat al bancii, tinar si dragut, se pare, se ridica de pe scaun, se apleaca peste birou si ii zimbeste. Ea ii zimbeste la rindul ei si usor preocupata ii spune unei strabunici:
-Vino sa iti spun ceva la ureche!
-Ia, spune, ce e?
-Stii, cred ca ma place!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu